Majoritatea oamenilor care au câteva cunoștințe istorice se gândesc la perioada interbelică precum ca la o perioadă în care România a atins maximul apogeu din majoritatea punctelor de vedere. Primul gând la care se gândesc majoritatea românilor este integritatea teritorială de care s-a bucurat România în această perioadă, întrucât după primul război mondial România câștigase noi teritorii. Avem de-a face cu un miracol, cum îl denumesc unii istorici. Însă România era una dintre cele mai înapoiate țări din Europa înainte de război, iar situația nu avea să se schimbe foarte mult după Marea Unire.
Un alt aspect important este introducerea votului universal după război, care permisese oamenilor să aibă mai multe drepturi și îndatoriri cetățenești. Avem de-a face cu o monarhie, pe care mulți o consideră ca fiind cel mai exemplar regim pe care l-a avut vreodată România, însă în care rotația partidelor politice la putere și dominația doar a anumitor lideri politici, precum Brătianu, ne duce cu gândul că democrația românească, fiind incipientă, nu se bucura de toate aspectele unei democrații veritabile cum se găsea în alte țări, de multe ori ajungându-se la adevărate lupte de stradă în timpul alegerilor sau chiar la asasinate politice și atentate cu bombe în cadrul legislativului, însă totuși România a avut un regim politic destul de liniștit până la momentul când Carol al II-lea a abrogat constituția în 1938.
- Familie venită în București pentru un trai mai bun
Avem de-a face cu un sentiment general conform căruia România Mare trebuia să fie mai bună decât cea de dinainte de război, însă modernizarea s-a manifestat în mare parte la oraș, mediul rural rămânând însă în mare parte neschimbat. Cu toate acestea, nici orașele nu au cunoscut o mare înflorire. Bucureștiul era tot un oraș dezorganizat, iar numele de Micul Paris se adresa mai mult zonei centrale, în special zona palatului regal, a ateneului. Și atunci Bucureștiul era înconjurat de mahalale. Deși numărul automobilelor era într-o continuă creștere, majoritatea populației prefera birjele sau trăsurile, desigur, de cele mai multe ori din considerente materiale, iar accidentele de trăsură erau la ordinea zilei în capitala României Mari.
Printre marile probleme ale României, adesea jignitoare, se aflau și lipsa medicilor, sau comportamentul românilor vis-a-vis de sistemul sanitar. Românii preferau să apeleze la medic în ultimul moment sau deloc, numărul nașterilor petrecute acasă era foarte mare, ceea ce atrăgea după sine și o rată a mortalității infantile foarte mare: 17,4%, și doar 0,8% dintre femei apelau la un medic în timpul nașterii.
O altă problemă, în special întâlnită în mediul rural, era legată de igiena personală, majoritatea românilor nefolosind produse de igienă precum săpunurile, iar frecvența dușurilor era foarte redusă, în cele mai fericite cazuri fiind unul pe săptămână, sâmbăta, înainte de mersul la biserică.
2. Zona Obor, acoperită de noroaie
Se remarcă o creștere a numărului divorțurilor, însă în continuare căsătoria era unul dintre cele mai importante aspecte ale vieții cotidiene, în special în mediul rural, unde femeia trebuia să nască un număr cât mai mare de copii.
În privința locuințelor, în mediul urban s-a remarcat o creștere a numărului de locuitori, însă, cu cât creșterea era mai mare, cu atât numărul de oameni care își puteau construi sau procura o locuință era în număr mai mic, ajungându-se ca din ce în în ce mai mulți români să locuiască cu chirie, însă costul acesteia era destul de mare.
În mediul rural, țăranii trăiau în mare parte cu ce produceau și, evident, nu își permiteau să aibă o viață prea sofisticată, ceea ce atrăgea după sine și un analfabetism la cote ridicate, ajungându-se chiar ca și primarii să nu știe să scrie și să citească, sau ca cetățenii în momentul căsătoriei sau al altui moment în care se cerea iscălitură să apeleze la amprentarea documentului cu degetul.
3. Pregătiri de nuntă, zona Vitan
De asemenea, o problemă a României interbelice a fost conectivitatea locuitorilor la sistemul de iluminat, majoritatea nebeneficiind de acces la curent electric și iluminând locuința și eventualele anexe cu felinarul sau alte surse de lumină non-electrice. Cum era și de așteptat, canalizările lipseau cu desăvârșire.
În privința satisfacerii nevoilor, românii și, în special țăranii, aveau mari dificultăți în privința procurării bunurilor necesare unui trai decent, prețurile hainelor și, în special, ale articolelor de încălțăminte fiind foarte mari, populația rurală recurgând chiar la purtarea aceleiași perechi de încălțăminte ani la rând sau chiar a fabricării manuale în incinta gospodăriei a diverselor articole de încălțat.
4. Interior de locuință
În privința aspectelor media, radioul și ziarul erau cele mai folosite mijloace de comunicare media, însă în rândul populației rurale, mică parte dintre oameni apelau la aceste mijloace, în mare parte învățătorii sau personajele politice, iar acestea apelând mai adesea la ziare, radioul fiind foarte puțin utilizat pe tot cuprinsul regatului.
Se remarcă totuși o varietate de activități pentru orășeni în comparație cu țăranii care nu obișnuiau decât să meargă la biserică. La oraș, oamenii mai frecventau locuri precum parcurile, cafenelele, cinematografele sau teatrele, cârciumile, restaurantele, cofetăriile și alte localuri de acest tip ce nu se regăseau în mediul rural. Cum era de așteptat, factorul media era mai prezent la oraș decât la sat, atât pentru că oamenii își permiteau acest lux, dar și pentru că aveau un grad mai mare de înțelegere a evenimentelor politice sau de interes comun decât populația de la sate.
Putem considera perioada interbelică una înfloritoare din punct de vedere intelectual, când s-au ridicat nume precum Mircea Eliade, Emil Cioran și alții, când România a ajuns să fie respectată la nivel internațional datorită numelor precum Brătianu. Avem de-a face cu o Românie care se integrează ușor în peisajul european al mijlocului secolului XX, care încearcă să se alinieze curentelor și tendințelor vremii, însă în care populația majoritară, oamenii simpli, erau de regulă uitați, sau erau victima procesului greoi de modernizare și al birocrației.
Bibliografie:
***http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ideologie/17.htm
***http://www.istorie-pe-scurt.ro/viata-cotidiana-din-romania-in-perioada-interbelica/
***http://adevarul.ro/locale/calarasi/baraganul-interbelic-taranii-locuiau-case-gard-spalau-rufe-apa-ialomita-tuberculoza-facea-ravagii-1_554a05eccfbe376e35e85ab7/index.html
***http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/fost-perioada-interbelic-adev-rata-epoc-aur-rom-niei
Scurtu, Istoria României în anii 1918-1940, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996.
Doru Nicolae Grădinaru 