Promovarea obiceiurilor și tradițiilor românești în rândul elevilor

Trăim într-o lume care tinde spre globalizare, societatea interculturală fiind o realitate tot mai prezentă în viața noastră de zi cu zi. În acest context este necesară păstrarea și cultivarea obiceiurilor și tradițiilor naționale, locale sau europene. Totodată, trebuie menționat că valorile societății interculturale nu presupun uniformizarea și pierderea tradițiilor, ci păstrarea și promovarea acestora, la care se adaugă și realizarea de schimburi culturale. 

Diversitatea culturală și promovarea culturii au fost subiecte intens dezbătute în ultimii ani. În 2001 se semnează Declarația Universală a UNESCO cu privire la diversitatea culturală. De asemenea, în 2005 este semnată Convenția asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale de către statele membre ale UNESCO. 

Astfel, articolul 2 din Declarația Universală a UNESCO privind diversitatea culturală susține că, în societatea noastră din ce în ce mai diversă, este necesară asigurarea unei interacțiuni armonioase între persoanele aparținând unor grupuri și identități diferite prin politici care să favorizeze includerea și participarea tuturor cetățenilor, conducând astfel la o vitalitate a societății civile și la pace. Totodată, diversitatea culturală este văzută ca fiind un factor de dezvoltare, susținându-se în același timp importanța respectării drepturilor omului, precum și respectarea identității culturale a indivizilor și a grupurilor de oameni. 

În privința actului educațional, există recomandările Parlamentului European și ale Consiliului European din decembrie 2006 care prezintă importanța celor opt competențe cheie pe care trebuie să le aibă beneficiarii direcți ai actului educațional. A opta competență face referire la sensibilizarea și exprimarea culturală și evidențiază importanța creativității, a ideilor, a emoțiilor transmise de media, arte și literatură. Astfel, cunoașterea culturală presupune deținerea de cunoștințe cu privire la patrimoniul local, național și european, precum și locul pe care acestea le au în lume, cuprinzând cunoștințe elementare cu privire la operele culturale, la importanța factorului estetic din viața de zi cu zi. Cunoașterea propriei culturi, precum și conștientizarea propriei identități culturale sunt văzute, conform documentului, ca fiind esențiale în formarea de atitudini respectuoase și deschise față de diferitele forme de exprimare culturală. 

În vederea promovării tradițiilor și obiceiurilor românești în rândul elevilor, se recomandă realizarea de activități școlare și extrașcolare care să determine formarea competenței de sensibilizare și exprimare culturală. Aceasta pot fi dezvoltată în special la discipline precum Istoria, Geografia, Educația Muzicală, Educația Plastică sau Științele Socio-Umane.  

În anul 2017 au intrat în vigoare noile programe școlare, fiind introdusă și o disciplină nouă la gimnaziu: Educația Socială. Această disciplină are ca obiect de studiu la clasa a VI-a Educația Interculturală. Conform programei, disciplina Educație Socială – Educație Interculturală are ca scop dobândirea anumitor competențe specifice precum: identificarea propriilor repere de identitate culturală, prin raportarea la sisteme de referință culturale variate. În vederea dobândirii acestei competențe, profesorul poate apela la realizarea unor sesiuni de audiție muzicală, prezentarea unor imagini sugestive, realizarea de desene, toate acestea ilustrând tradițiile și obiceiurile culturii românești și nu numai. 

De asemenea, o altă competență ce merită precizată este aceea de a determina elevul să manifeste o atitudine pozitivă față de sine și față de ceilalți, față de identitatea culturală proprie și față de identitatea celor care aparțin unor culturi diferite. Totodată, programa de la Educație Interculturală recomandă abordarea pe bază de proiect. Elevii sunt încurajați să realizeze proiecte care au ca subiect tradițiile și obiceiurile românești, probleme legate de participarea civică a minorităților naționale sau alte probleme legate de cultură și de dialogul intercultural. 

Promovarea tradițiilor și obiceiurilor românești se mai poate realiza și prin alte activități realizate cu elevii, precum excursii tematice, participarea la festivaluri ce au ca tematică tradițiile și obiceiurile românilor, vizita la muzee de istorie și etnografie, realizarea de desene, picturi, expoziții sau eseuri, serbări. 

Se remarcă așadar o importanță deosebită a promovării culturilor naționale și locale, constituind o preocupare constantă a instituțiilor europene, a Ministerului Educației, fiind imperativă abordarea problemelor legate de cultura națională și locală în cadrul orelor de curs și în activitățile școlare și extrașcolare realizate cu elevii. 

Bibliografie:

  • Declarația Universală a UNESCO cu privire la Diversitatea Culturală, 2001;
  • Programa școlară pentru disciplina Educație Socială – Educație Interculturală, clasa a VI-a, 2017;
  • Recommendation of the European Parliament and of the Council on Key competences for lifelong learning, 18 Dec. 2006, 2006/962/EC.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s