Viața și opera lui Vincent van Gogh

Van Gogh s-a născut în sudul Olandei în 1853 și a fost un pictor post-impresionist care s-a remarcat prin culorile vii utilizate în lucrări, prin randamentul extrem de ridicat în realizarea tablourilor în ultimii ani de viață, dar și prin problemele medicale care i-au influențat lucrările.

La vârsta de 11 ani, Vincent Van Gogh este trimis la un internat protestant al unui prieten de-al tatălui său, acesta fiind preot protestant la o biserică oraș. Aici va învăța să vorbească franceza și engleza, doi ani mai târziu fiind trimis la un gimnaziu public pe care îl va abandona din cauza problemelor financiare.

În 1869 pleacă la Haga și se angajează la o galerie de artă unde va lua contact cu noile tendințe în materie de pictură, în special datorită repeziciunii cu care lucrările soseau din Paris. Patru ani mai târziu este promovat la filiala londoneză a companiei. Transferul la Londra a fost, pe cât de frumos, pe atât de dezastruos pentru artist. Acesta se îndrăgostește de fiica proprietarului și este dezamăgit, dezamăgire care îi provoacă dezinteresul pentru elementele vieții cotidiene, inclusiv pentru munca în cadrul companiei sau alimentația zilnică.

Picture16.png

  1. Autoportret cu ureche bandajată

După o perioadă petrecută în orașul natal cu părinții, se reîntoarce în Londa alături de sora sa, însă nu va locui alături de ea, ulterior simțindu-se tot mai singur și adâncit în depresie. Văzând starea în care se afla, unchiul său îl trimite la Paris în 1874. Neacomodându-se cu orașul, în special pentru faptul că nu el alesese să locuiască în el, este concediat. Fiind tot mai atras de valorile Bibliei, acesta se face profesor la o școală-internat din Anglia.

Nefiind plătit pentru munca sa, oferindu-i-se doar cazare și masă, se transferă la o altă școală unde va ține și predici, fiind astfel și plătit pentru munca sa. Cu timpul însă se hotărăște să devină pastor, iar familia sa era pusă în fața faptului împlinit. Nereușind să învețe latina și greaca veche, materii obligatorii pentru a deveni pastor, tatăl său îl trimite în Bruxelles la o școală de misionari, unde va deveni, după trei luni de studii, ajutor al misionarilor. Fiind atras de filantropie, este exclus din grup, activitățile sale fiind considerate ca fiind excesive.

Picture12.png

2. Noaptea

Situația delicată în care se afla l-a pus în situația de a se refugia în pictură și astfel își descoperă menirea. Cu toate astea, în toată perioada în care încerca să se perfecționeze în pictură, problemele sentimentale se accentuau, fiind iarăși dezamăgit în dragoste de verișoara sa de care se îndrăgostise. După o discuție aprinsă cu tatăl său, părăsește casa părintească și se mută din nou la Haga, unde se îndrăgostește de o croitoreasă care obținea inclusiv foloase financiare prin prostituție. Caracterul său de om care dorea să salveze alți oameni și să îi ajute l-a determinat să își dorească să o salveze pe femeia cu care trăise un an, cerând-o chiar în căsătorie, aceasta refuzând însă.

Fratele său Theo, cu toate că fusese convins de alegerea nepotrivită a unei cariere ca artist, l-a susținut în tot acest timp cu bani și scrisori.

Picture13.png

3. Mâncătorii de cartofi

După această perioadă, se reîntoarce la părinții săi, unde va locui în următorii doi ani. În această perioadă se concretizează și prima sa lucrare importantă : Mâncătorii de cartofi. În 1885 se mută la Antwerp și urmează cursurile Academiei de Arte. Se va muta ulterior în Franța, la Paris, alături de fratele său Theo, unde va rămâne tot restul vieții, nemaiîntorcându-se niciodată în Olanda.

Theo fiind negustor de artă, îi va da posibilitatea lui Vincent Van Gogh să simtă influențele vremii prin picturile pe care le deținea și comercializa.

Cu toate acestea, stilul lui Van Gogh contrasta foarte mult cu tendințele vremii, ceilalți pictori neobișnuind să aplice tușele groase direct pe pânză și nici să folosească un contrast al culorilor atât de evident.

Picture14.png

4. Floarea soarelui

În această perioadă, Vincent Van Gogh este foarte atras de stampele japoneze, devenind treptat interesat de cultura japoneză. Temperamentul său, problemele de sănătate și consumul mare de alcool îi vor constitui piedici în integrarea sa în lumea artiștilor francezi ai momentului, doi ani mai târziu retrăgându-se în Arles, în sudul Franței, unde localnicii erau deranjați de comportamentul său, numindu-l adesea „vagabond” sau „nebun”.

A reușit însă, cu ajutorul fratelui său, să fondeze o colonie a artiștilor, unde se va alătura și Paul Gauguin. Chiar dacă la început se vor înțelege bine, după puțin timp are loc o altercație între cei doi, Van Gogh amenințându-l pe Gauguin cu un briceag, briceag pe care îl va folosi ulterior pentru a-și tăia propria ureche, semn clar al problemelor psihice pe care le avea. În momentul acesta va picta celebrul autoportret cu ureche bandajată. Va fi internat câteva zile din cauza auto-mutilării, iar ulterior va fi internat un an din cauza halucinațiilor. Chiar dacă boala sa nu a fost stabilită cu exactitate, în perioada internării a realizat diverse tablouri cu spitalul sau cu mersonalul medical.

Picture15.png

În 1890 se va muta în Auvers-sur-Oise, un oraș la nord de Paris, recunoscut printre artiștii vremii. Aici locuia și Paul Gachet, medic susținător al mișcării impresioniștilor și specializat în tulburările psihologice. Înainte de transfer, medicul chiar îi scrisese pe fișa de observație mențiunea „vindecat”. S-a mutat în casa unui cuplu care ținea o cafenea și avea o cameră de închiriat. Randamentul artistului se mărește considerabil și ajunge să picteze chiar și un tablou pe zi.

În 1890, după o vizită la fratele său la Paris, problemele nervoase ale lui Van Gogh reapar. Pe 27 iulie, venind seara acasă după obișnuitul program zilnic în care picta, acesta se arată în fața proprietarilor unde locuia având o plagă împușcată. Glonțul îi perforase stomacul și se oprise în spate. Va muri două zile mai târziu, ținându-l de mână pe fratele său Theo care venise la Auvers.

Lucrări importante :

Noapte înstelată este una dintre cele mai cunoscute ale artistului și una dintre cele mai reprezentative pentru stilul său, combinația tipică de culori fiind la nivel maxim. Lucrarea reprezintă modul în care artistul vede lumea. Lucrarea a fost creată în azilul de la St Remy, perioadă în care abandonase credința creștină. Lucrarea atestă tulburarea psihică și emoțională a artistului, cu toate că elementele reprezintă mai mult un tot unitar, remarcându-se o legătură între cer, stele, dealuri și copaci.

Picture17.png

Lan de grâu cu chiparoși a fost realizată tot în azilul de la St Remy în 1889, și se remarcă la nivel compozițional printr-o similitudine cu Noapte Înstelată. Importanța deosebită a picturii este dată de realizarea în prealabil a unei schițe și a unui desen de pregătire, dar și a unei versiuni ulterioare de dimensiuni mai mici. Se remarcă formele ferme ale munților, iar rapiditatea cu care au fost desenate spicele de grâu sugerează bătaia vântului, vânt care este redat și prin formele ferme și mari ale norilor.

Picture18.png

Cafeneaua de noapte este o atestare a constatării artistului conform căreia „Noaptea este mai vie, mai bogat colorată decât ziua”. Atracția lui Van Gogh pentru alcool a generat și o cunoaștere mai în detaliu a vieții de noapte, imortalizată în mai multe lucrări. Starea de beție este dată și de contururile surselor de iluminat, iar pereții de un roșu aprins sugerează starea permanentă de agitație.

Picture19.png