Cetatea Tomis

 

Cu peste două milenii și jumătate în urmă, la jumătatea secolului VI î.Hr, grecii veniți din Milet au întemeiat pe malul Mării Negre, locul fiind propice schimburilor de mărfuri cu populația geto-dacă, fiind totodată și favorizat datorită golfului și peninsulei formate pe țărmul mării. Săpăturile arheologice au confirmat însă existența umană încă dinainte de venirea grecilor. Perioada de sfârșit a epocii bronzului o descoperire reprezentând un depozit format din 38 obiecte din bronz, excavat in cartierul Palas, care se compune din 12 celturi, 23 securi, un varf de cutit, 2 turte – toate in greutate de peste 7 kg. Câteva secole mai târziu sunt constatate și urme de locuire geto-dacă. [1]

Săpăturile realizate în parcul catedralei ne sugerează faptul că grecii doreau inițial să construiască o factorie comerciala ce precede constituirea coloniei propriu-zise, Tomisul urmând să capete atribuții de polis abia două secole mai târziu, timp în care se constată o dezvoltare și ridicare de apeducte și edificii publice, din care au mai rămas puține.

În secolul I î.Hr, orașele din zona pontică trec sub administrație romană, inclusive Tomisul, aproximativ în 72 î.Hr, urmând ca două decenii mai târziu să treacă sub stăpânirea lui Burebista până la moartea acestuia.

Venirea romanilor se manifestă și prin regruparea orașelor pontice într-o regiune care va regrupa inițial Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis și Odessos, ulterior adăugându-se și Mesembria. Chiar dacă inițial reședința regiunii se va afla la Odessos, aceasta se va muta la Tomis în timpul secolului I d.Hr. unde se va afla și comandamentul militar al Pontului Euxin. Tot în această perioadă, în Tomis sunt construite temple, piețe publice, băi publice sau ateliere de prelucrat marmura. Tomisul a atins maximul de înflorire în timpul dinastiei Antoninilor şi Severilor în sec. II, iar în anul 138 a devenit metropola Pontului. Tomis este și locul de exil al poetului roman exilat Ovidiu, exilat din ordinul lui Octavian Augustus.

Picture1

Incepand cu veacul al III-lea p.Chr., pax romana este tot mai des tulburata de invaziile carpo-getilor, de natura sa prejudicieze considerabil viata Tomisului, oras pe care documentele epocii il  supranumesc „prea stralucita necropola si capitala a Pontului Stang”.

Catre sfarsitul secolului III si in veacurile urmatoare, pana la imparatul Iustinian (527-565) se vor face mari eforturi pentru refacerea zidului de incinta (vizibil si astazi in Parcul Arheologic).

Reformele lui Diocletian au reușit să dea o nouă structură administrative și militară. Regiunea se va numi acum Scythia Minor, iar reședința aflându-se tot la Tomis. Importanța orașului în perioada romană ne este data de existența edificiului roman cu mozaic, monede, ceramică.

Secolele VI-VII au reprezentat și pentru Tomis un moment de răscruce din cauza invaziilor popoarelor migratoare, în anul 601 fiind distrus de avari, stăpânirea bizantină reinstaurându-se abia în 971 când este desființat țaratul bulgar și este recreate o regiune în jurul mării cu capitala la Silistra. În această perioadă se folosește și denumirea de Constanța, denumire ce pare a fi preluată de la un cartier al Tomisului.

Picture1

Cetatea Tomisului cuprinde:

  1. resturi lipsite de monumentalitate din comuna primitivă (epoca fierului) invizibile azi;
  2. straturi compacte din epoca greacă veche (sec. VI-IVa.Chr) ascunse;
  3. straturi masive elenistice (sec. IV-I a.Chr);
  4. construcții de mari proporții din epoca elenistică târzie (sec. I-II d.Chr);
  5. resturi importante de temple, antrepozite, edificii publice, pavimente cu mozaic, colonade, străzi și apeducte, piețe comerciale, monumente de artă dispărute, ateliere de marmură, sticlărie și ceramică din epoca imperială romană (sec. I-III d.Chr),
  6. basilici cu abside și cripte subterane, edificii publice, străzi pavate, etc din perioada mai dezvoltată a creștinismului (sec. IV-VI d.Chr);
  7. zidurile de incintă de circa 3 m grosime cu porți și turnuri de apărare ridicate în sec. III și refăcute până în sec. VI d.Chr.,
  8. cartierul bazilicilor creștine și al atelierelor ceramice de pe teritoriul gării vechi.[2]

Picture1

Straturile de cultură materială antice se succed de sub stratul modern în ordinea: bizantin, roman, elenistic, grec antic și grec arhaic în care apare și material băștinaș din prima epocă a fierului, înălțimea acestora variind între 1 și 7 metri, ajungându-se chiar și la 10 metri în anumite situații.

Zidul de incintă din perioada romano-bizantină este și astăzi parțial vizibil de-a lungul Bulevardului Ferdinand. Acesta era prevăzut cu două porţi şi mai multe turnuri de apărare. Poarta de vest flancată de două turnuri mai păstrează pragul şi cadrul cu urme din sistemul de prindere. Prin ele se făcea legătura cu cetăţile din sud de pe litoral. Poarta de nord, lată de 25 de metri, lega Tomisul de localităţile din nord şi interiorul regiunii. În urma unor săpături realizate în anii ’50, s-a constatat că zidul a fost refăcut în secolul VI, iar traseul fiind identic cu cel din secolul III. Se pot remarca însă și diferențe între cele două construcții, vizibile în zona porții N. idul este, în ordine cronologică, cel mai recent. Zidul de epocă greacă și poate un altul de epocă romană timpurie nu se cunoaște, dar existența lor este bănuită.

Picture1

Cele două porți ale cetății sunt și ele vizibile astăzi și sunt chiar utilizabile. Poarta de NE, cu celebrul turn al măcelarilor, are o deschidere de 4,3 m. Resturi ale acestui turn pot fi observate chiar în partea dinspre mare a parcului, la doi paşi de harta antică a oraşului. Poarta de SV era flancată de turnuri de apărare rectangulară. Grosimea zidului este de 3,2 m.

Picture1

Edificiul roman cu mozaic este un alt monument rămas în stare destul de bună și care poate fi admirat și astăzi. Construit în secolele III-IV, acesta era prevăzut cu ziduri groase, subsol cu magazii și mozaic cu elemente geometrice și florale.

În muzeul orașului mai pot fi întâlnite și alte elemente din această cetate, precum statuia de marmura a zeitei Fortuna, protectoarea cetatii Tomis, impreuna cu Pontos, zeul Marii Negre, statuia, tot de marmura, a sarpelui Glycon (o divinitate asiatica).

———————————–

[1] http://www.cjc.ro/proiect_histria/Histria/ISTORIE/TOMIS/tomis.html

[2] http://www.europeana.eu/portal/record/2020716/HA_CT_I_s_A_02553.html

***http://www.travelworld.ro/atractii-romania/castele-si-cetati/cetatea-tomis.html

***http://istoria.md/articol/116/Tomis__astăzi_Constanţa,_România_

***http://www.infopensiuni.ro/cazare-constanta/obiective-turistice-constanta/cetatea-tomis_6886

***http://www.romanialibera.ro/actualitate/proiecte-locale/tomis–orasul-ingropat-al-romanilor–i—240731

***http://www.europeana.eu/portal/record/2020716/HA_CT_I_m_A_02553_08.html