Subiectele de la proba de Istorie din cadrul examenului de Bacalaureat 2026 au avut un nivel de dificultate mediu, fiind echilibrate și în concordanță cu programa și cu modelele publicate anterior. Cerințele de la Subiectele I și al II-lea au vizat în principal capacitatea candidaților de a extrage și interpreta informații din sursele istorice, fără a conține capcane sau formulări ambigue. Eseul de la Subiectul al III-lea a abordat evoluția politică a României în a doua jumătate a secolului al XX-lea, o temă importantă și frecvent întâlnită în pregătirea pentru examen, care permitea valorificarea cunoștințelor despre regimul comunist, politica externă și tranziția democratică de după 1989. Per ansamblu, elevii care au parcurs materia în mod constant și au exersat structura răspunsurilor specifice examenului au avut toate șansele să obțină un rezultat foarte bun. Mai jos puteți găsi o sugestie de rezolvare a subiectelor.
SUBIECTUL I
1. Statutul Dezvoltător
2. „Fiecare Principat urma să fie condus de câte un domn și miniștrii săi”
3. Moldova și Țara Românească
4. A
5. Cauză: „Prin legea din […] 1863 au fost trecute în proprietatea statului toate averile mănăstirești”
Efect: „Ca urmare, aproximativ un sfert din teritoriul țării a devenit patrimoniu al statului”
6. Un fapt istoric din perioada 1866-1886 referitor la România poate fi reprezentat de adoptarea Constituției din 1866. Această constituție a fost adoptată în timpul domniei lui Carol I și a reprezentat prima constituție internă a României. Constituția a fost inspirată din constituția Belgiei, considerată a fi cea mai democrată de la acea dată. Noua constituție a României prevedea faptul că România era monarhie constituțională ereditară, fiind proclamat oficial și numele de România. De asemenea, Constituția de la 1866 prevedea dreptul la vot cenzitar, dar și principiul separării puterilor în stat: puterea legislativă era exercitată de un parlament bicameral, format din Senat și Adunarea Deputaților, puterea executivă era exercitată de domn și guvern, iar puterea judecătorească era exercitată de instanțele judecătorești.
Un alt fapt istoric din perioada 1866-1886 referitor la România poate fi reprezentat de participarea la războiul ruso-turc dintre 1877 și 1878. Deoarece între anii 1875-1876 are loc Criza Orientală, prin care sârbii și bulgarii s-au revoltat împotriva stăpânirii otomane, România se temea de un posibil război ruso-turc, motiv pentru care au loc tratative româno-ruse la Livadia, în urma cărora este semnată o convenție româno-rusă prin care România dădea dreptul Rusiei de a tranzita teritoriul românesc, cu condiția ca Rusia să respecte integritatea teritorială a României. În aprilie 1877 Rusia declară război Imperiul Otoman, iar Imperiul Otoman bombardează orașele românești de pe linia Dunării. România intră și ea în acest război și obține victoriile de la Plevna, Rahova și Grivița. În urma acestui război, România devine independentă, prin Tratatul de la Belin din iunie 1878.
7. Au urmărit realizarea unității naționale a românilor
SUBIECTUL II
1. Siret
2. Secolul al XIV-lea
3. Conducătorul răscoalei din Țara Maramureșului: Bogdan
Acțiune desfășurată de acesta: „În anul 1364 el a trimis o oaste împotriva lui Bogdan, care a fost înfrântă de acesta, astfel că Moldova ieșea de sub dominație ungară”
4. „formațiune politico-militară de apărare”
„În fruntea acestei formațiuni l-a numit pe Dragoş”
5. Putem considera faptul că acțiunile conducătorilor Moldovei din perioada 1369-1391 au fost determinate de necesitatea contracarării pericolului reprezentat de expansiunea și pretențiile Ungariei.
O informație care susține acest punct de vedere este: „Moldova începe să participe activ în politica internațională în timpul lui Laţcu (1369-1375) […] când a apărut pericolul reluării expansiunii maghiare în spaţiul est-carpatic.”
O altă informație care susține acest punct de vedere este: „Pentru Moldova, importanţa politică a acestui tratat consta în faptul că Petru I Muşat îşi asigura astfel protecţia Poloniei împotriva vechilor pretenții maghiare la pământurile est-carpatice.”
Așadar, pe baza textului, se poate observa faptul că acțiunile conducătorilor Moldovei din perioada 1369-1391au fost influențate de politica externă a Ungariei.
6. Se poate afirma faptul că în secolul al XV-lea românii participă la acțiuni militare cu caracter antiotoman. Un bun exemplu în acest sens poate fi reprezentat de Atacul de Noapte de la Târgoviște.
Deoarece în iarna anilor 1461-1462, Vlad Țepeș atacă garnizoanele otomane de la Silistra, Hârșova, Novigrad, Turtucaia și Rahova, acesta atrage furia sultanului. Astfel, sultanul pornește o campanie militară în Țara Românească. În noaptea de 16 spre 17 iunie1462, sultanul Mehmet al II-lea avea tabăra în apropiere de Târgoviște. Vlad Țepeș, împreună cu un grup de oșteni, pătrund în tabăra otomană îmbrăcați în haine turcești și strigând în limba turcă, reușind astfel să bage spaima în turci, creând confuzie între aceștia. Această acțiune a rămas în istorie cu numele de Atacul de Noapte de la Târgoviște.
Așadar, se poate observa faptul că în secolul al XV-lea românii participă la acțiuni militare cu caracter antiotoman.
SUBIECTUL III
După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, continentul european este împărțit în două sfere de influență, cea americană și cea sovietică. România a fost considerată stat învins, teritoriul său fiind ocupat de către Armata Roșie, totodată intrând treptat în sfera de influență sovietică, instaurându-se regimul comunist, ideologie totalitară specifică Europei postbelice.
În urma instaurării regimului comunist în România, urmează o perioadă de consolidare a noului regim politic, consolidare reflectată și prin adoptarea Constituției din 1952. Această constituție a fost adoptată atât ca o expresie a consolidării regimului comunist în România, dar și ca o consecință a demersurilor făcute de Gheorghe Gheorghiu-Dej de a-și consolida puterea. Acesta își înlătură o serie de opozanți precum Ana Pauker, Teohari Georgescu, Vasile Luca, iar 1952 preia și funcția de prim-ministru. Noua constituție prevedea, printre altele, următoarele: menționa noile forme de proprietate, menționa sistemul planificat al economiei, menționa explicit rolul conducător al Partidului Muncitoresc Român și introducea o nouă formulă: „baza puterii populare este alianța clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, în care rolul conducător aparține clasei muncitoare”.
În ceea ce privește politica externă a României din perioada 1955-1969, remarcăm faptul că România a urmat inițial linia stalinistă dictată de Moscova, ca mai apoi să se distanțeze de Uniunea Sovietică. Un fapt istoric desfășurat de România în acest sens este aderarea la Pactul de la Varșovia. Acesta a fost fondat în anul 1955 ca replică la apariția NATO, dar și pentru ca Uniunea Sovietică să își păstreze trupele pe teritoriul statelor comuniste. Pactul de la Varșovia era format din Uniunea Sovietică, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, România și Republica Democrată Germană. Această alianță și-a dovedit utilitatea în 1956 când are loc Revoluția din Ungaria, aceasta fiind înăbușită de intervenția statelor membre ale Pactului de la Varșovia, inclusiv România. Ulterior, în 1968, odată cu Primăvara de la Praga, România se remarcă prin opoziția față de invazia sovietică a Cehoslovaciei, fiind singurul stat din Pactul de la Varșovia care nu a participat la invazie. De asemenea, Nicolae Ceaușescu a condamnat vehement intervenția sovietică în Cehoslovacia, într-un discurs din balconul CC al PCR, discurs ce a făcut înconjurul lumii și a atras simpatia liderilor occidentali.
În ceea ce privește politica internă din perioada 1970-1988, remarcăm existența unui cult al personalității fără precedent. Nicolae Ceaușescu este impresionat de regimul comunist din China și Coreea de Nord, țări pe care le vizitează în anul 1971 și care devin model de inspirație pentru acesta. Astfel, cultul personalității atinge cote nemaivăzute până atunci în România. Erau organizate ample manifestații pentru glorificarea liderului. La adresa lui erau folosite apelative precum: Cârmaci Înțelept, Eroul Națiunii, Scut Carpatic, Fiu Luminat al Patriei, Geniul din Carpați, Vântul care mișcă pădurea și altele. Și soția sa se afla în centrul cultului, fiind denumită „savant de renume mondial”. Ceaușescu era asociat cu Burebista, fiind denumit „Fondatorul României Socialiste”, așa cum Burebista era „Fondatorul Regatului Dac”. De asemenea, în anul 1974 introduce și funcția de președinte.
Putem considera faptul că democrația postdecembristă se consolidează în perioada 1990-1997, prin adoptarea unei noi legi fundamentale democratice. Un bun exemplu în acest sens poate fi reprezentat de adoptarea Constituției din 1991. Această constituție a fost adoptată ca urmare a prăbușirii regimului comunist, fiind considerată o expresie a democrației românești postdecembriste. Constituția menționa ca formă de guvernământ republica. De asemenea, se garantau drepturi și libertăți cetățenești, precum dreptul la proprietate privată, dreptul la vot pentru toți cetățenii de peste 18 ani, libertatea de expresie și de circulație. Totodată, constituția are la bază principiul separării puterilor în stat, după cum urmează: puterea legislativă este exercitată de un Parlament bicameral, format din Camera Deputaților și Senat, puterea executivă este exercitată de guvern, iar cea judecătorească este exercitată de instanțele judecătorești. Această constituție a fost revizuită în 2003, odată cu aderarea României la NATO, aceasta fiind în vigoare și în prezent. Așadar, se poate observa faptul că faptul că practicile politice democratice din România în a doua jumătate a secolului al XX-lea au contribuit la consolidarea statului de drept.
În concluzie, se poate remarca faptul că evoluția României în perioada postbelică a fost una complexă, pornind de la ocupația României de către Uniunea Sovietică și instaurarea unui regim comunist de tip stalinist, la instaurarea unui regim de tip național-comunist ce s-a remarcat prin distanțarea de Uniunea Sovietică și culminând cu prăbușirea regimului comunist și cu instaurarea unui regim de tip democratic, bazat pe Constituția din 1991, act ce a fundamentat actualul regim politic al României.
