Fotografia celor trei lideri reuniți la Shenzhen, la 19 noiembrie 2026, a readus în discuție una dintre cele mai controversate conferințe diplomatice ale secolului al XX-lea: Conferința de la Ialta. Pentru numeroși observatori, întâlnirea dintre Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping ar reprezenta începutul unei noi împărțiri a lumii între marile puteri.
Totuși, analogia cu Ialta este, într-o anumită măsură, înșelătoare. Istoria oferă alte precedente care pot explica mai bine semnificația întâlnirii, de la pactul Ribbentrop–Molotov din 1939 până la Alianța celor Trei Împărați din 1873. Diferența fundamentală este că, spre deosebire de acele momente istorice, ordinea internațională contemporană nu poate fi redusă la deciziile câtorva conducători.
De ce Shenzhen nu este Ialta?
În februarie 1945, atunci când Franklin D. Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Stalin se întâlneau în Crimeea, al Doilea Război Mondial se apropia de sfârșit în Europa. Germania nazistă se afla într-o situație militară critică, Armata Roșie pătrunsese pe teritoriul german, iar forțele occidentale pregăteau ofensiva finală. În Pacific, Japonia continua să reziste, dar superioritatea strategică a Aliaților devenise evidentă. Cei trei conducători reprezentau, așadar, o coaliție militară care se îndrepta către victorie. Discuțiile lor vizau atât încheierea războiului, cât și principiile organizării lumii postbelice.
Situația anului 2026 este fundamental diferită.
Rusia continuă războiul împotriva Ucrainei, fără să fi reușit să își îndeplinească obiectivele strategice inițiale. În pofida superiorității sale militare și a costurilor umane și materiale considerabile, Moscova nu a obținut victoria decisivă pe care probabil o anticipase la începutul invaziei. Incapacitatea Rusiei de a-și atinge obiectivele militare inițiale pare să fi determinat Moscova să acorde o importanță tot mai mare negocierilor diplomatice, în încercarea de a obține recunoașterea unor revendicări pe care evoluția războiului nu le-a consacrat.
Statele Unite se confruntă, la rândul lor, cu un conflict prelungit cu Iranul. Capacitatea militară americană rămâne considerabilă, dar superioritatea militară nu s-a transformat într-o soluție politică durabilă.
China, în schimb, se află într-o situație diferită. Beijingul urmărește, de câteva decenii bune, integrarea Taiwanului în Republica Populară Chineză și exercită presiuni constante asupra insulei, dar nu a impus unificarea și nu a declanșat o invazie militară.
Prin urmare, la Shenzhen nu s-au întâlnit trei învingători care negociază organizarea lumii după încheierea unui război, ci trei conducători ale căror state încearcă să își consolideze pozițiile într-un sistem internațional marcat de conflicte nerezolvate, culmea, tot de ei pornite. Statele care discută despre stabilitate sunt implicate, direct sau indirect, în conflictele care afectează această stabilitate.
De la pactul Ribbentrop–Molotov la Alianța celor Trei Împărați
Germania nazistă și Uniunea Sovietică, două regimuri profund antagonice din punct de vedere ideologic, au ajuns la o înțelegere pragmatică, determinată de interesele strategice ale momentului. Protocoalele secrete ale pactului au stabilit sfere de influență în Europa Răsăriteană, ignorând suveranitatea statelor aflate între cele două puteri.
Desigur, întâlnirea de la Shenzhen nu poate fi echivalată cu semnarea pactului din 1939. Nu există dovezi publice privind încheierea unor acorduri secrete de împărțire a teritoriilor. Totuși, precedentul istoric ilustrează posibilitatea ca state cu interese divergente să identifice puncte de convergență atunci când consideră că acestea le servesc obiectivele strategice. Totuși, nu trebuie uitat faptul că, de regulă, astfel de înțelegeri nu au fost niciodată de lungă durată. Marele rezultat al înțelegerii rezultate în urma pactului Ribbentrop-Molotov a fost, până la urmă, izbucnirea unui conflict între cele două părți, unul dintre cele mai sângeroase din istoria lumii.
Alianța celor Trei Împărați a fost constituită în 1873, la inițiativa cancelarului german Otto von Bismarck, între Germania, Austro-Ungaria și Rusia. În pofida intereselor strategice divergente, cele trei imperii au încercat să mențină echilibrul european prin cooperare diplomatică. Înțelegerea, reconstituită printr-un tratat în 1881, nu a reușit însă să elimine rivalitățile existente, în special pe cele dintre Rusia și Austro-Ungaria în Peninsula Balcanică. Tratatul din 1881 prevedea că orice modificare a statu-quoului teritorial din posesiunile europene ale Imperiului Otoman trebuia realizată numai prin acordul celor trei puteri. Cu alte cuvinte, Germania, Austro-Ungaria și Rusia își rezervau un rol decisiv în stabilirea viitorului unor teritorii care nu le aparțineau.
Precedentul istoric demonstrează că dialogul dintre marile puteri nu presupune neapărat existența unor interese comune pe termen lung. Privită din această perspectivă, întâlnirea de la Shenzhen poate reprezenta mai degrabă o încercare de gestionare a rivalităților internaționale decât începutul unei noi ordini mondiale.
Europa, actorul care nu poate fi ignorat
Discuțiile despre întâlnirea de la Shenzhen ar fi incomplete fără luarea în considerare a evenimentelor desfășurate simultan la Berlin. Pe 19 noiembrie 2026, reprezentanții Coaliției de Voință, alături de Ucraina și de reprezentanți ai Statelor Unite, s-au reunit pentru a discuta continuarea sprijinului acordat Kievului și garanțiile de securitate necesare unei păci durabile.
Europa nu mai este continentul devastat din 1945, dependent în totalitate de hotărârile marilor puteri învingătoare. Uniunea Europeană dispune de o influență economică, politică și diplomatică importantă, chiar dacă în domeniul securității continuă să existe dependențe și diferențe de viziune între statele membre.
Mai mult, Ucraina nu este un teritoriu asupra căruia alte state pot dispune fără consecințe. Rezistența sa militară a demonstrat că puterea unui stat nu poate fi evaluată exclusiv prin dimensiunea armatei sau prin resursele sale economice.
În aceeași zi în care cei trei lideri discutau la Shenzhen, forțele ucrainene continuau atacurile asupra podului Kerci, infrastructură strategică ce leagă Rusia de peninsula Crimeea, anexată ilegal în 2014. Totodată, prezența reprezentanților americani la Berlin demonstrează că nu asistăm la formarea a două blocuri perfect delimitate. Statele Unite rămân implicate în consultările cu aliații europeni, în pofida divergențelor privind abordarea războiului.
O nouă ordine internațională sau revenirea la vechile practici?
Întâlnirea de la Shenzhen nu a produs, cel puțin deocamdată, un acord comparabil cu marile tratate care au reorganizat relațiile internaționale în trecut. Declarația comună a celor trei lideri a abordat reforma Organizației Națiunilor Unite, securitatea energetică, jurisdicția instituțiilor internaționale și reducerea riscurilor nucleare. Absența unor angajamente concrete privind Ucraina și Iranul arată limitele imediate ale dialogului.
Totuși, semnificația diplomatică a reuniunii nu trebuie subestimată. Simplul fapt că liderii Statelor Unite, Rusiei și Chinei discută împreună despre arhitectura securității internaționale evidențiază importanța pe care o acordă negocierii directe între marile puteri.
În opinia mea, întrebarea fundamentală nu este dacă asistăm la o nouă Ialtă, ci dacă sistemul internațional se îndreaptă către o formulă de concert al marilor puteri, în care interesele strategice riscă să prevaleze asupra principiilor suveranității și egalității juridice a statelor. Răspunsul depinde inclusiv de capacitatea Europei de a participa efectiv la definirea propriei securități. Confruntarea nu se desfășoară doar între interesele marilor puteri, ci și între două concepții despre relațiile internaționale: una întemeiată pe sfere de influență și alta pe suveranitatea și egalitatea juridică a statelor.
——————
- United States Department of State, Office of the Historian, The Yalta Conference, 1945. https://history.state.gov/milestones/1937-1945/yalta-conf
- Non-Aggression Pact Between Germany and the Union of Soviet Socialist Republics, 23 august 1939, în The Avalon Project, Yale Law School. https://avalon.law.yale.edu/wwii/blbk61.asp
- Secret Additional Protocol, 23 august 1939, în The Avalon Project, Yale Law School. https://avalon.law.yale.edu/20th_century/addsepro.asp
- Three Emperors’ Treaty with Austria and Russia, 18 iunie 1881, în German History in Documents and Images, German Historical Institute. https://germanhistorydocs.org/en/forging-an-empire-bismarckian-germany-1866-1890/three-emperors-treaty-with-austria-and-russia-june-18-1881
- The White House, U.S.-Russia-China Heads of State Declaration toward Peace, 19 noiembrie 2026. https://www.whitehouse.gov/briefings-statements/2026/11/u-s-russia-china-heads-of-state-declaration-toward-peace/
- Președinția Ucrainei, Joint Statement by the Leaders of Germany, France, the United Kingdom and Ukraine, 19 noiembrie 2026. https://www.president.gov.ua/en/news/spilna-zayava-lideriv-nimechchini-franciyi-velikoyi-britaniy-107409
- ArmyInform, Neptun Missiles Strike the Crimean Bridge — General Staff of the Armed Forces of Ukraine, 19 noiembrie 2026. https://armyinform.com.ua/en/2026/11/19/neptun-missiles-strike-the-crimean-bridge-general-staff-of-the-armed-forces-of-ukraine/
- https://www.mediafax.ro/externe/declaratie-comuna-dupa-intalnirea-trilaterala-trump-putin-xi-reformarea-onu-reducerea-riscurilor-nucleare-si-stabilitatea-pietei-petrolului-23845959
