Primele forme de evidență și identificare a populației au existat în Principatele Române încă din secolul al XIX-lea, însă buletinul de identitate în sens modern a apărut mai târziu.
În România, buletinele de identitate au fost introduse oficial în perioada interbelică, prin Legea pentru organizarea serviciului de evidență a populației din 1921. Aceste documente aveau rolul de a identifica cetățenii și de a facilita controlul administrativ al populației. Totuși, sistemul nu era încă uniform și complet aplicat la nivel național
Documentele de identitate vechi reflectă foarte clar organizarea și valorile societății din perioada în care au fost emise. Ele arată nivelul de control administrativ al statului, importanța acordată evidenței populației și diferențele sociale dintre cetățeni. De exemplu, în anumite perioade istorice apăreau informații despre profesie, domiciliu, religie sau statut familial, ceea ce indică preocupările autorităților și structura socială a epocii. În plus, limbajul oficial, fotografia și elementele grafice oferă indicii despre mentalitatea și cultura vremii
Un buletin vechi poate oferi multe informații despre viața unei persoane. Profesia trecută în document poate indica poziția socială și nivelul economic, iar domiciliul poate sugera mediul urban sau rural și condițiile de trai. De asemenea, schimbările de adresă, starea civilă sau alte mențiuni administrative pot reflecta etapele importante din viața individului. Chiar și aspectul fizic al documentului – calitatea hârtiei, fotografia sau ștampilele – poate sugera nivelul de dezvoltare administrativă și tehnologică al societății respective.
Forma cunoscută de mulți români, adică buletinul de identitate obligatoriu, s-a generalizat în perioada comunistă, mai ales după anii 1949–1950, când statul a organizat un sistem centralizat de evidență a populației. Buletinul conținea informații detaliate despre persoană: domiciliu, profesie, stare civilă și, uneori, chiar modificări administrative sau restricții de domiciliu. În acea perioadă, documentul avea și un rol important de control social.
După 1989, buletinul clasic a fost înlocuit treptat cu cartea de identitate modernă. Actualul model de carte de identitate a fost introdus începând cu anul 1997, având dimensiuni standardizate și elemente sporite de securitate.
Remarcăm astfel faptul că ideea de identitate oficială în România a evoluat odată cu modernizarea statului. În secolul al XIX-lea, evidența populației era limitată și se baza mai ales pe registre locale și documente emise de autorități sau biserică. Treptat, statul român a introdus acte standardizate pentru identificarea cetățenilor, iar în perioada comunistă controlul asupra identității a devenit mult mai strict, prin buletine obligatorii și evidențe centralizate. După 1989, documentele de identitate au fost modernizate, accentul mutându-se de la control administrativ la securitate, mobilitate și protecția datelor personale. Astăzi, cartea de identitate este atât un mijloc de identificare, cât și un instrument integrat în sistemele digitale moderne ale statului.
