În ultimii 36 de ani, subiectul morții lui Nicolae Ceaușescu ne-a bântuit în fiecare an de Crăciun ca o fantomă a comunismului care bântuie România. Nu cred că există vreo casă în România unde, în preajma Crăciunului, să nu se pomenească cel puțin o dată numele de Nicolae Ceaușescu, fie că în sens bun sau rău. Ne-a rămas totuși dilema: De ce? De ce fix în ziua de Crăciun? Cine a orchestrat asta și cui i-a folosit? Se putea oare termina altfel?
În primul rând, pentru a înțelege evenimentele, trebuie să înțelegem contextul istoric. Anul 1989 a reprezentat sfârșitul tuturor regimurilor comuniste din Europa de Est, cu excepția Uniunii Sovietice și Iugoslaviei, unde sunt situații particulare. În 20-25 decembrie 1989 deja căzuse Zidul Berlinului, deja avusese loc transferul de putere din Cehoslovacia, toate statele comuniste din Europa de Est trecuseră, sub o formă sau alta, la democrație. Deci era de așteptat că regimul comunist din România avea să se sfârșească la finalul acelui an cel târziu, deci undeva prin decembrie.
Pe de altă parte, vorbim despre poate cea mai brutală și cea mai rapidă cădere de regim comunist, fapt explicat și prin caracterul extrem de represiv al dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. De regulă, aceste regimuri se prăbușesc rapid, tocmai din imposibilitatea unui dialog politic. Dacă în state precum Cehoslovacia, tranziția la democrație a durat luni de zile, în cazul României, pe 22 decembrie dimineață România era comunistă, iar pe 22 decembrie seara, România nu mai era comunistă. A fost cea mai scurtă cădere de regim comunist din tot Estul Europei. Ori în contextul creării unui vid de putere și având în vedere rapiditatea cu care s-au produs evenimentele, este bine de știut că istoria nu așteaptă, indiferent ce zi este în calendar.
Totodată, trebuie avut în vedere, ținând cont de aceste caracteristici ale căderii regimului comunist, faptul că nu este surprinzător ca astfel de schimbări bruște să aibă loc în zile de sărbătoare. Un bun exemplu ce merită menționat aici este abdicarea Majestății Sale Regele Mihai I, aceasta având loc în preajma anului nou, 30 decembrie 1947. Dar de ce oare aceste lucruri se întâmplă în zile de sărbătoare? Ei bine, în astfel de momente, oamenii simpli stau acasă cu familia, mai vorbesc, mai fac o ciorbă, nu devin militanți, nu ies în stradă.
În aceeași măsură, faptul că execuția a avut loc în ziua Nașterii Domnului arată ruptura profundă dintre stat și valorile morale în care românii trăiseră timp de 40 de ani. Un regim în care era o problemă să fii creștin, în care mulți preoți au fost martirizați, iar multe biserici demolate în spiritul spuselor Elenei Ceaușescu „Jos porcăria!”. Este un dintre marile paradoxuri ale istoriei recente: sfârșitul violent al unui regim ateu într-o zi sfântă pentru o societate profund religioasă.
