Cum stimulăm creativitatea elevilor
Creativitatea reprezintă abilitatea de a găsi diverse idei și soluții potrivite șI funcționale pentru o anumită situație în care ne găsim la un moment dat. Din acest motiv, dezvoltarea creativității poate fi considerată ca fiind esențială în dezvoltarea elevului. Atât motivația, cât și afectivitatea, au un rol deosebit de important în dezvoltarea creativității, întrucât acestea oferă suportul energetic necesar dezvoltării acesteia. Astfel, inventivitatea și inovația pornesc de la o dorință de optimizare, de rezolvare a unei probleme, de găsirea unor soluții ingenioase cu privire la o anumită situație cu care ne confruntăm. Totodată, dorința de creștere este și aceasta un factor deosebit de important în dezvoltarea creativității.
Demne de menționat sunt rolul cutezanței, dar și al încrederii în propriile forțe, precum și asumarea unor riscuri. Acestea influențează depășirea rigidității mentale, automatismul de cenzură sau diferitele blocaje apărute ca rezultat al conformismului social. Desigur, creativitatea se bazează pe îndrăzneală, însă nu trebuie limitată doar la aceasta și nici depășite anumite cutume în vederea dobândirii creativității.
Una dintre căile prin care se poate stimula creativitatea elevilor este stârnirea curiozității. În primii ani de viață, copilul are o curiozitate interioară naturală; aceasta nu trebuie stimulată prin eforturi prea mari. Totuși, odată cu înaintarea în vârstă, apare fenomenul plictiselii, atât la copii, cât și la adolescenți și adulți. Atât copiii, cât și adulții nu își pot concentra atenția pe durate mari de timp. Oamenii au atât nevoie de relaționare, cât și de competență și autonomie. Astfel, se recomandă să existe o relație bună între elevi și cadrul didactic. Se recomandă implicarea elevilor în decizii, solicitarea de feedback, precum și solicitarea de opinii. Plictiseala reprezintă o stare neplăcută în momentul în care activitatea desfășurată este percepută ca lipsită de sens. Așadar, apare necesitatea stârnirii curiozității în vederea dezvoltării creativității.
Brainstorming-ul (furtuna de idei) reprezintă obținerea unui număr mare de idei, fără a exista, într-o primă etapă, o analiză a calității ideilor. Această metodă are ca scop găsirea de soluții sau de sugestii, atât banale cât și de o complexitate mai mare, stârnind creativitatea elevilor, prin stimularea gândirii divergente. Principalele reguli ale brainstorming-ului sunt evitarea criticilor, facilitarea gândirii libere, solicitarea unei cantități mari de idei, precum și încurajarea asocierii de idei și soluții propuse. Dezavantajele acestei metode sunt legate de consumul mare de timp, precum și de necesitatea imperativă a unui moderator foarte bine pregătit pentru a atrage toți participanții.
Metoda Starbursting (explozia stelară) este o metodă destul de asemănătoare Brainstorming-ului, clasa de elevi simulând crearea de întrebări cu privire la o anumită problemă. În prima fază a exercițiului se vor adresa întrebări uzuale, de tipul „Cine?”, „Ce?”, „Când?”, „Unde?”, „De ce?”, acestea putând cu timpul să se transforme în întrebări cu o complexitate mai ridicată. Metoda Starbursting presupune propunerea problemei, organizarea clasei pe grupuri de elevi, elaborarea listei de întrebări, comunicarea rezultatului, precum și evidențierea celor mai interesante întrebări. Dezavantajele acestei metode sunt destul de similare cu cele ale Brainstorming-ului: necesită un timp destul de semnificativ pentru punerea sa în practică, existând totodată și posibilitatea ca anumiți elevi să manifeste o implicare mai scăzută.
Metoda Mozaicului, cunoscută și sub numele de Metoda Grupurilor Independente, presupune realizarea unor sarcini de lucru în care fiecare elev poate să devină expert. Pentru început, se formează grupurile de lucru și se împart temele de studiu în mai mult subteme, fiecărui elev revenindu-i o subtemă în care trebuie să devină expert. Se formează grupuri de experți, în funcție de subtema pe care o are fiecare. Elevii studiază în grupe materialul primit de la cadrul didactic și colaborează în vederea realizării unei prezentări care urmează să fie susținută în fața clasei. Deși metoda are rolul de a stârni interesul și creativitatea în vederea realizării unei expuneri cât mai bune pentru colegii de clasă, metoda are și câteva limite precum abordarea superficială a sarcinii de unii membrii ai grupului, precum și impresia de lipsă de organizare în cadrul colectivului de elevi al clasei.
Metoda proiectului este și ea utilă în dezvoltarea creativității și poate fi aplicată atât la orele de curs, cât și în timpul petrecut acasă pentru învățare. Totuși, pentru a avea rezultatele dorite și pentru a dezvolta creativitatea, sarcina proiectului trebuie să fie bine gândită de către profesor. Elevul trebuie să înțeleagă din start utilitatea proiectului pe care îl realizează. Activitatea nu trebuie percepută ca fiind fără sens sau doar o temă plictisitoare pe care o pot rezolva cu ajutorul internetului sau a vreunui membru al familiei. Metoda proiectului trebuie să ilustreze în totalitate activitatea elevului, originalitatea și creativitatea. Astfel, remarcăm importanța clară a necesității existenței unui scop pentru realizarea proiectului. Acesta poate fi legat de rezolvarea unei situații sau a unei probleme, de găsirea unui răspuns la o întrebare, orice ar putea duce la ceva ce are sens și utilitate pentru elev încât să ilustreze munca și ingeniozitatea acestuia.
Așadar, remarcăm existența mai multor modalități de a dezvolta creativitatea elevului, toate având legătură cu stârnirea interesului și cu motivarea, întrucât, în vederea dezvoltării creativității, elevul trebuie să fie motivat, curios și să perceapă activitatea pe care o realizează ca având o finalitate utilă.
