Într-un climat internațional tot mai tensionat, mai multe țări europene își intensifică pregătirile pentru un potențial conflict militar cu Rusia. În timp ce amenințările vin din est, statele din vest și nordul continentului reacționează rapid, adaptându-și strategiile de apărare și pregătindu-și cetățenii pentru scenarii de criză.
Marea Britanie este tot mai des îndemnată să urmeze exemplul altor state europene și să reintroducă recrutarea obligatorie. Țări precum Polonia, statele baltice și cele nordice au deja implementat sau extins această măsură. În Polonia, toți bărbații sunt chemați la instrucție, iar în Norvegia se desfășoară exerciții de evacuare pentru populația din nord, aflată cel mai aproape de granița cu Rusia.
Franța ia și ea măsuri de prevenție: autoritățile franceze vor distribui un ghid de supraviețuire în caz de invazie, cu informații despre autoapărare, înscrierea în rezervele militare și crearea unui kit de urgență cu apă, alimente, baterii și medicamente. În plus, președintele Emmanuel Macron a declarat că Franța este pregătită să utilizeze forța nucleară pentru a apăra Germania, considerând o eventuală agresiune asupra Berlinului ca pe un atac asupra propriei națiuni.
Germania, la rândul său, are deja în desfășurare un plan secret intitulat „Operațiunea Germania”, care prevede adăposturi pentru civili, protejarea infrastructurii critice și primirea a sute de mii de trupe NATO în caz de conflict major. De asemenea, Germania va înființa o nouă divizie militară destinată exclusiv apărării naționale, urmând să aducă toate unitățile de rezervă existente sub comanda directă a armatei.
Polonia și statele baltice colaborează pentru ridicarea unei bariere militare comune – o rețea de peste 600 de buncăre, tranșee, păduri strategice și sisteme de rachete. Într-un gest semnificativ, aceste țări au retras semnăturile de la tratatele care interzic utilizarea minelor antipersonal, semnalând că sunt gata să le folosească pentru a opri orice avans inamic.
Generalul Gheorghiță Vlad subliniază că România are contracte în valoare de miliarde de euro pentru dotarea armatei cu tehnică de luptă modernă, însă o parte dintre acestea suferă întârzieri. În plus, multe exerciții militare se desfășoară cu echipamente vechi, trei din cele cinci batalioane de tancuri ale României sunt formate din tancuri sovietice model T55, deși conflictele moderne implică drone, sateliți și rachete de mare viteză. De asemenea, o vulnerabilitate importantă este reprezentată de faptul că puștile-mitralieră și de artilerie au calibre diferite de standardul NATO.
Într-un interviu acordat RFI, generalul Virgil Bălăceanu critică lipsa de reacție a clasei politice românești în fața provocărilor de securitate. Acesta subliniază că avertismentele venite din partea liderilor militari, inclusiv ale șefului apărării, semnalează riscul unui posibil test din partea Rusiei asupra solidarității NATO.
Deși scenariile militare luate în calcul nu sunt certitudini, ele reflectă o realitate în care NATO trebuie să-și demonstreze coeziunea. În acest context, poziția Statelor Unite față de Alianță și contribuția Europei la propria apărare devin esențiale.
Generalul Bălăceanu atrage atenția asupra faptului că Europa va trebui, tot mai mult, să-și asume responsabilitatea principală în apărarea propriului teritoriu. Deși sprijinul american este în continuare important, acesta nu mai poate fi considerat garantat. Până la urmă, Rusia este aproape de Europa, iar interesul Rusiei este pentru redobândirea unor teritorii din Europa.
Din această perspectivă, este vitală creșterea bugetelor pentru apărare și relansarea industriei de profil, care în prezent nu poate face față cerințelor unui conflict prelungit și de mare intensitate. În plus, nevoia de reformare legislativă este urgentă. Generalul Gheorghiță a tras un semnal de alarmă privind întârzierea reglementărilor necesare în domenii cheie, precum utilizarea dronelor sau pregătirea populației pentru situații de criză. Deși proiectele de lege au fost propuse încă din 2022, procesul legislativ este tergiversat.
Această lipsă de acțiune este considerată de generalul Bălăceanu o dovadă de iresponsabilitate politică. În ciuda faptului că România se află în al patrulea an de război lângă de o Ucraină aflată sub atac, măsurile de securitate națională continuă să fie întârziate de birocrație și conflicte politice interne.
De asemenea, diferențele de prezență militară americană între flancul estic (Polonia, cu aproximativ 10.000 de militari și un comandament de corp de armată) și flancul sud-estic (România, cu doar 1.600 de militari americani) pun în lumină o vulnerabilitate strategică evidentă pentru țara noastră.
România, ca membru NATO și pilon important în sud-estul Europei, are nevoie de o strategie clară, coerență politică și un angajament serios atât pe plan intern, cât și în cadrul Alianței, în special într-o perioadă în care se vehiculează posibilitatea ca Rusia să testeze capacitatea de reacție a NATO prin atacarea unui stat membru.
De așteptat ar fi ca, dacă este atacat un stat baltic, sprijinul să vină de la statele nordice sau poate chiar de la Polonia, însă în cazul României, sprijinul este destul de greu de spus de unde ar veni, în special având în vedere faptul că numărul de soldați americani din România este mai mic decât în Polonia, dar și ținând cont de orientările politice cel puțin eurosceptice, poate chiar pro-ruse ale vecinilor României. Luând în calcul aceste aspecte, putem spune faptul că România adoptă aceeași tactică din primele două războaie mondiale: așteptarea și speranța că nu se întâmplă nimic rău.
