La 35 de ani de la evenimentele din 13-15 iunie 1990, este bine să ne readucem aminte de această pagină sângeroasă din istoria României postdecembriste. În iunie 1990, la mai puțin de șase luni de la căderea regimului comunist, România era încă marcată de tensiuni sociale, confuzie politică și de o profundă lipsă de încredere în noile autorități. Alegerile din mai 1990, câștigate categoric de Frontul Salvării Naționale, au fost contestate de o parte a societății civile, care se temea de o restaurație a vechilor structuri.
Astfel, în Piața Universității din București, s-a format o mișcare pașnică de protest, inițiată de studenți, intelectuali și reprezentanți ai opoziției. Timp de aproape două luni, în Piața Universității, oamenii au continuat să se reîntâlnească seară de seară, fenomen ce a rămas în istorie cu numele de Fenomenul Piața Universității sau Golaniada. Totuși, pe 13 iunie, protestul a fost înăbușit violent. Autoritățile au cerut intervenția în forță, iar pe 14 și 15 iunie, au fost aduși mineri din Valea Jiului, la chemarea președintelui Ion Iliescu.
„Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră de această dată, mulțumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și de astă dată l-ați dat, la chemarea noastră. Delegația de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piața Universității, pe care vrem să o reocupați dumneavoastră.” – Ion Iliescu
Înarmați cu bâte și încurajați să restabilească ordinea, minerii au devastat sediile partidelor de opoziție, redacții de presă și instituții academice. Zeci de oameni au fost arestați și bătuți, iar bilanțul oficial, contestat de unii martori oculari, vorbește de șase morți și sute de răniți. Trebuie menționat faptul că o parte a societății civile susținea minerii. Unii participanți la acele evenimente susțin că oameni în vârstă indicau de la balcoanele blocurilor faptul că sunt studenți ascunși în scara blocului, iar minerii veneau și îi băteau.
După aproape 30 de ani, în 2017, Dosarul Mineriadei a fost trimis în instanță, însă procesul a fost marcat de întârzieri, probleme procedurale și amânări. Ion Iliescu și alți lideri politici sunt inculpați pentru crime împotriva umanității. Totuși, din perspectivă istorică, evenimentele de o asemenea gravitate se lămuresc uneori abia după una-două generații.
Cu toate acestea, România a mers mai departe. Astăzi, la 35 de ani de la acele evenimente tragice, trăim într-o țară membră a Uniunii Europene și a NATO, unde astfel de violențe par tot mai improbabile. Chiar dacă există voci sau grupuri care încurajează protestul de stradă, iată că România continuă să fie o țară sigură și din ce în ce mai atractivă pentru turiștii străini, tocmai datorită faptului că este considerată o țară pașnică, fără probleme grave. Poate că suntem nemulțumiți de unii lideri politici, e și firesc să fie așa într-o democrație, însă România este astăzi o țară unde au loc alegeri libere, unde se respectă drepturile și libertățile individuale.
Mineriada din 1990 rămâne însă o lecție dureroasă despre fragilitatea democrației. Nu putem noi, simpli oameni, să elucidăm misterele mineriadelor, chiar dacă ne-am dori și chiar dacă ne simțim nedreptățiți. Totuși, ca simpli cetățeni, trebuie să înțelegem că democrația este un concept care necesită apărare permanentă și că trebuie să luptăm constant pentru păstrarea acesteia.
